Monday, June 30, 2014

Photoshoot Alexandrina by Andrei Ivan


Andrei Ivan a creat pentru interviul revistei Whisper Magazine #7 un shooting photo fermecator cu Alexandrina, cu un decor care o caracterizeaza perfect.







Puteti citi articolul aici: http://vanity-zero.com/interviu-si-fotografii-cu-alexandrina-hristov-whisper-magazine-7/

Studio Andrei Ivan: https://www.facebook.com/studioandreiivan/timeline

Articolul  despre Control Day Out 3 si imaginile din concert o sa fie postate maine.

Pe curand!

Wednesday, June 18, 2014

Castiga bilete la Control Day Out



Cei de la TuborgSound, pe pagina lor oficiala de facebook, organizeaza  in fiecare zi o tragere la sorti, iar cativa norocosi pot castiga o invitatie dubla la Control Day Out. Poate fi sansa voastra de a o vedea pe Alexandrina in aceasta vara!

Pentru a accesa pagina TuborgSound dati click aici.

Thursday, June 5, 2014

Interviu Whisper Magazine Numarul 7



Articol:      Cristina Stefan
Fotografii:  Andrei Ivan
Pentru a citi articolul in original si pentru a vizualiza cateva imagini absolut superbe cu Alexandrina click aici.

Eşti o prezenţă proaspătă şi elegantă pe piaţa noastră muzicală. Cum mai stăm astăzi în România cu muzica „necomercială”, care este reţeta” succesului tău?
Mulţumesc. Că încă mă consideraţi proaspătă prezenţă :)
Din punctul meu de vedere, muzica necomercială merge pe propriul său drum, neatins de casele de discuri şi televiziuni. Sunt foarte multe trupe noi în ţară, promiţătoare muzical, de care „publicul larg” habar nu are. Dar e suficient să urmăreşti programul Clubului Control, de exemplu, sau măcar să-ţi doreşti să „guşti” din muzica bună, atât nouă, cât şi veche, să-ţi faci timp pentru a te bucura de muzică, în general. Şi atunci vino la Control. Vino să te bucuri şi să trăieşti nişte concerte alături de artişti independenţi. Atât cu trupe străine, cât şi cu trupe autohtone. Eu sunt de-a casei. Ştiu ce zic. Aşa cum ştiu să fac şi diferenţa.
Nu ştiu care este „reţeta” unui succes.  Ştiu doar că sunt la locul meu şi tot ceea ce fac e din mare pasiune şi dragoste. Creez şi la modul trist, şi la modul fericit. O fac pentru mine, pentru că altfel n-aş exista. Creaţiile, de fapt, sunt nişte extensii din interior în exterior, care scot afară tot ceea ce eşti. Creierul meu, imaginaţia, sunt în permanenta mişcare, trăiesc asta în profunzime şi îmi place modul meu de viaţă. N-aş schimba nimic, mă simt bogată. Oamenii sunt sensibili şi nerăbdători să le arăţi ceva frumos. Şi atunci bucuria este reciprocă. Cu cât mai mult dai, cu atât mai mult ai.
În 5 aprilie ai lansat mult aşteptatul album Flori de spin. Ce ne poţi spune despre acesta?
Denumirea vorbeşte singură. Pe album poţi auzi corul florilor, corul sirenelor din adâncul apelor, simfonia stelelor, orchestra greierilor şi multe alte sunete cu ajutorul cărora am construit această lume a Florilor de Spin. Este un album 100% produs de mine, compoziţie, muzică, versuri, orchestraţie, cover, grafică, design. Este exact aşa cum mi l-am dorit. Într-adevăr, albumul s-a lăsat aşteptat. Dar unde ne grăbim? Din câte văd, oamenilor le place iar eu sunt bucuroasă. Şi e bine.
Am înţeles că urmează şi un turneu de promovare a albumului. Aşadar, în ce oraşe te vom putea găsi cât de curând?
Timişoara, Cluj, Iaşi. Poate Sibiu şi Braşov.
Anul trecut, ai colaborat cu Viţa de Vie pentru melodia „Varză”. Mai ai în plan astfel de colaborări?
Să vedem ce surprize plăcute îmi rezervă viitorul.
Melodia sau proiectul la care ţii cel mai mult.
Flori de spin, integral, îmi place mult. Deşi m-aş mai fi jucat la detalii, pentru că niciodată nu sunt chiar mulţumită de rezultat, dar ăsta e un alt aspect, care se numeşte perfecţionism. Şi de care vreau să scap. În linii generale sunt mândră de al doilea meu album, cu siguranţă e cea mai bună lucrare a mea de până acum.
Ce ar conţine coloana sonoră a vieţii tale?
Liniştea muntelui cu ciripit de păsărele în pădurea verde sau de aur, greieri, muzica nopţii, valurile mării, pescăruşi sălbatici, mieunat de Moz (pisoiul meu, care câteodată e foarte enervant, dar atât de frumos ştie să facă trilu-lilu, în mare parte…).
La ce concerte plănuieşti să ajungi anul acesta? Ce ne recomanzi?
Vor veni Tricky şi Tori. Cu Tricky vom cânta pe aceeaşi scenă, din câte ştiu. :)
Anul trecut i-am văzut pe The Irrepressibles, la Control. Şi au fost minunaţi!
Cu ce suveniruri şi poveşti te întorci din concerte?
Obişnuiesc să stau cu fanii mei după concerte, cu mulţi ne împrietenim, ei îmi povestesc viaţa lor, eu îi ascult şi le dau sfaturi (dacă îmi cer), le explic cum stau lucrurile în viaţa asta. Mă întorc obosită, dar cu iubire. Primesc şi manuscrise, şi bijuterii. De fapt, toată iubirea lor.
Ce îţi scriu fanii? Cum e când te întâlneşti cu oameni care ştiu deja atât de multe despre tine?
Că mă iubesc. Păi şi eu ştiu multe despre ei. E suficient să mă uit în ochii lor ca să-i înţeleg, suntem la fel, lucrurile sunt simple. Glumim, râdem, facem poze. Suntem un soare.
Când nu cânţi sau pictezi, cu ce pasiuni mai vechi sau mai noi îţi ocupi timpul?
Mă gândesc la o colecţie de haine. Hainele vor fi frumoase, le fac pentru mine, dar sunt sigură că o să le vrea şi alţii. Chiar şi bărbaţii.
Ce citeşti acum, cine te inspiră?
Un pic de Daniil Harms în original şi Amos Oz.
Spuneai, la un moment dat, că nu ai un impresar, deci, pe lângă compunerea, înregistrarea şi cântatul propriu-zis la concerte, te ocupi singură de tot ce ţine de promovare. Ce îţi place şi ce îţi displace la latura aceasta de marketing?
Îmi place să fac poze, să le prelucrez în Photoshop, pentru a promova ideea generală mai departe. Nu-mi plac mailurile şi discuţiile organizatorice la telefon. Am obosit, m-am plictisit. Până nu de mult le făceam singură pe toate. Mai nou, de partea cu vorbitul se ocupă iubitul meu, care-i mai priceput la asta. Dar fac şi eu ce pot.
Unde te putem găsi în Bucureşti, care sunt locurile tale preferate? Ce îţi place aici?
Dacă e vorba de Bucureşti, îmi place la mine acasă sau în atelier. Îmi plac şi parcurile. Prefer să plec cât mai des din oraş, să stau sub un copac cu flori sau fără, în limită timpului disponibil şi a vremii de afară. Doar acolo mă liniştesc şi mă adun cu gândurile. Dacă aş avea posibilitatea, m-aş mută acum la ţară, la căsuţă, printre liliac şi tei, şi flori de grădină amestecate cu flori sălbatice de câmp. Iepuri şi pisici prin grădină, laolaltă cu păuni şi fazani, poate şi două găini cu trei raţe. Nu departe paşte calul.
La ce eşti atentă, ce observi în mod special la oamenii din Bucureşti, când te plimbi pe stradă?
Pe stradă nu mă plimb. Nu-mi place asfaltul. Dar odată, când mergeam pe jos la atelier, m-a oprit o bătrânică elegantă, foarte frumoasă, uşor translucidă, cu părul alb. Nu mi-am dat seama din ce lume a venit. Cu un zâmbet blajin, mi-a făcut un compliment. Mi-a zis că am ciorapi frumoşi. Ciorapii într-adevăr erau memorabili, cu flori brodate. Apoi m-a întrebat dacă pot să-i dau nişte bani. Mi-a fost atât de ruşine să mă scuz pentru că-mi uitasem portofelul acasă… Nici măcar în ochii mei nu am părut credibilă… Aş mai vrea să o întâlnesc, să-i dau toţi banii.
Care sunt brandurile tale favorite, cum te putem vedea îmbrăcată când nu eşti la un concert?
Îmi place încălţămintea comodă. Rochiile lungi. Nu am mai purtat pantofi cu toc de foarte multă vreme. Ador tot felul de accesorii în cap, şepci, pălării. Îmi plac inelele cu safire şi diamante. Ador tot ce sclipeşte, nu am ce să fac… Ochelarii, bineînţeles, pentru că nu am de ales, rucsacul fiicei mele, Valentina, de pe vremea când era în clasa a IV-a, de care sunt nedespărţită. Acolo e o lume aparte, în care găseşti tot şi nimic: laptop, încărcătoare, caiete şi cărţi, foarfece, pastile de cap, trusă de cosmetică, recorder, baterii, creioane, inele şi multe altele, depinde de perioada vieţii şi a anului. Câteodată mâncare. Rucsacul de obicei este foarte greu. Cine l-a purtat în spate, n-a înţeles prea bine ce fel de pietre duc în el..
Ce designeri români te atrag?
Mă inspiră tinerii care au curaj.
Colaborezi mult cu Claudia Castrase. Care e povestea primei rochii semnată de ea pe care ai purtat-o?
Nu mai ţin minte care a fost prima, pentru că au fost atâtea…
De ani de zile Claudia îmi creează ţinutele de scenă. Lucrăm împreună la idei, Claudia vine cu ceva al ei şi ne înţelegem foarte bine. Mă mândresc cu prietena mea. Ea e la locul său.
Vintage, comercial sau designed in Romania?
Cu cât mai vechi, cu atât mai bine. Ador vechiturile, mai ales casele, mobila, porţelanul şi bijuteriile, ramele pentru tablouri, oglinzile şi instrumenetele muzicale. Ador poveştile din spatele obiectelor, energia pe care o transmit acestea. Îmi place prin târguri sau magazine la Londra şi la Paris, acolo chiar mă pierd într-o neştire şi nu mai ştiu de mine. Dar e o bucurie oarbă să mă plimb şi prin Piaţa Flavia, la Timişoara, unde mi se umple sufletul de viaţă. Îmi place să negociez cu vânzătorii. Acum urmează să mă laud că ultima dată m-am întors cu un cufăr de 100 de ani vechime, la pachet cu o cuvertură brodată manual în nuanţele cufărului, câteva râme cu ornament floral, lucrate în lemn, două covoraşe ţesute manual şi câteva lămpi. Îmi lipseşte o astfel de piaţă să o frecventez zi de zi. Mă pasionează scaunele vechi, am câteva în depozit. Cândva le voi recondiţiona aşa cum mă va duce inima şi capul. Un scop în viaţă e să ajung anul acesta la târgul de la Negreni. Va trebui să închiriez un autobuz, ştiu că voi găsi multe comori. :)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...