In decembrie 2011 Alexandrina a sustinut un concert in Oldies Pub, Sibiu. Tot atunci i-a fost luat acest interviu de catre cei de la Sibiu 100%. Pentru articolul in original click aici!
Reporter: Ai un stil foarte special si poetic de a te prezenta pe scenã. Unde îti gãsesti inspiratia?
Alexandrina Hristov: Pãrintii mei mi-au întipãrit libertatea de a mã exprima, m-au educat în deplinã libertate. Mi-au dat voie sã fac orice si întotdeauna era perfect ce fãceam. Acesta a fost un punct forte al educatiei mele. Iar ca inspiratie, tot mã inspirã, iubirea, viata, trãirile, emotiile, oamenii.
Rep.: În prezent lucrezi la noul album, „Alexandrina”. Cu ce diferã de primul album, „Om de lut”?
A. H.: O sã continã în jur de 20 de piese, unele orchestrate cu trupa, altele cântate la pian si voce. O sã continã atât piese noi, cât si piese foarte vechi, care nu au fost incluse pe primul album, cel de debut. E putin îmbogãtit fatã de celãlalt. Oricum, nu mã îndepãrtez de ceea ce cunosc deja cei care mã ascultã, sunt tot eu acolo.
Rep.: În legãturã cu primul album, spuneai cã esti oarecum nemultumitã de unele piese. La ce te refereai?
A. H.: Piesele au fost înregistrate în conditii proaste, pe o clapã micã de trei octave, fãrã pedalã si sunau foarte brut. De aceea eram nemultumitã, cã nu mã repezintã de fapt. Eu sunt o perfectionistã în ale sunetului, tin foarte mult ca vocea si pianul sã sune cristalin. Tin la sunet foarte mult pentru cã el transmite tot.
Rep.: Cel mai adesea cânti despre iubire. Cum aratã iubirea pe care o asezi în versurile si melodiile tale?
A. H.: E suficient sã asculti piesele si întelegi tot. Muzica nu se explicã, ea se simte, trec prin tine toate mesajele, cuvintele, suntele. Iar cum întelegi, atâta întelegi. Nu e doar iubire în piese, sunt si copii, casa, mama, femeile puternice care mã inspirã. Cânt despre multe lucruri, dar iubirea este cea mai importantã putere, cea care mã miscã si mã face sã trãiesc si sã fiu eu.
Rep.: Dupã o zi proastã sau dacã ceva nu-ti iese asa cum ti-ai dori, ce te motiveazã sã mergi mai departe?
A. H.: Copilul meu, fetita mea dulce, Valentina. Muzica e oricum în mine, nu mã pãrãseste niciodatã. Chiar dacã nu cânt, în mintea mea fredonez tot timpul ceva. Practic, lucrez non-stop la piese
Rep.: Care sunt diferentele pe care le simti între viata din Republica Moldova si cea din România?
A. H.: Totul e diferit. Sunt din 2005 în România si m-am maturizat în sase ani de zile. Ne schimbãm în fiecare zi. A contat si faptul cã mi-am schimbat tara, dar asta tine de propria evolutie, de cresterea mea personalã. În ceea ce priveste oamenii, eu nu fac diferenþa între români si moldoveni.
Rep: Ce îti place la România?
A. H.: Publicul meu pe care îl ador si simt cã e o iubire reciprocã.
Pentru poze si clipuri de la ultimul concert din Oldies Pub click aici.
Pentru interviul in original click aici.
No comments:
Post a Comment