foto Oltin Dogaru
Despre Orasul Umbre click aici!
- Alexandrina, deşi abia acum lansezi primul tău album, „Om de lut”, deja eşti destul de cunoscută în lumea artistică românească; cum îţi explici asta?
- Explic prin puterea internetului şi setea oamenilor de ceva nou, frumos... Lucrurile se întâmplă dacă doreşti să se întâmple, dacă crezi... Tot ce ne înconjoară în prezent este produsul gândurilor noastre de-a lungul anilor. Eu dintotdeauna mi-am dorit să cânt, să pictez... Îmi place să creez, nu să explic...))))
- Îmi amintesc de filmul despre tine al regizorului Pavel Cuzuioc, ţie cum ţi se pare acum Alexandrina din film? Ce relaţie ai – în viaţă – cu „a doua femeie” din film?
- Te referi la „Trois femmes de Moldavie”... Personajul din film ţine de trecutul îndepărtat. Dar pentru acea perioadă era autentic. Nu mai ştiu cine este a doua femeie din film. Eram a treia, dacă nu greşesc... Dacă este vorba despre mine, atunci mă simt bine cu mine... Sînt împăcata, mă accept aşa cum sînt, mă susţin şi mă încurajez. Ştiu care-i misiunea mea şi sînt la locul meu. Ştiu unde vreau să ajung şi viaţa e frumoasă.))
- Ai multe concerte? Cum ţi se pare publicul din România în comparaţie cu publicul basarabean?
- Publicul meu este un organism mare şi luminos, un prunc gigant, care respiră adânc şi e foarte atent la ceea ce transmit... şi primeşte... şi vibrează... Mulţumesc... este fantastic... iubesc aceşti oameni şi nu fac diferenţa de teritoriu geografic sau naţionalitate... muzica este universală, este vibraţia universului...
- De ce ai editat atît de greu primul album, „Om de lut”? Cine a făcut coperta asta faină? Cum ai ales denumirea albumului? Ce variante ai mai avut?
- Albumul l-am produs şi l-am editat eu. A durat, pentru că am păşit într-o zonă necunoscută mie până atunci. Pentru că trebuia să înţeleg cum funcţionează mecanismul. Pentru că am vrut să deţin controlul asupra situaţiei... A durat pentru că am crezut în ceea ce fac şi nu am acceptat reguli dubioase şi false impuse de alţii... Şi uite aşa s-a scurs timpul... Dar tot ce se face e spre bine... Cu bagajul de cunoştinţe şi experienţă în domeniu pe care îl am acum, cert e că următorul album va avea un alt drum, mai scurt, uşor şi luminos. Ţin la libertatea şi independenţa mea... Iar când alegi să fii independent, automat îţi asumi riscul să te mişti mai încet... dar sigur... Imaginea cu fata şi pruncul am pictat-o special pentru copertă. A fost o singură denumire pentru album şi multe variante de imagine. Om de lut s-a născut la Timişoara. Artişti valoroşi ai Timişoarei au contribuit cu talentul lor la crearea Omului, care acum are o respiraţie caldă datorită paletei vaste de instrumente acustice: trompetă, acordeon, contrabas, mandolă, saxofon, trombon...
- Cînţi în mai multe limbi, cum îţi alegi limba în care vei cînta o piesă sau alta? Tu scrii textele?
- Eu văd imagini care apar nu ştiu de unde, le memorez, le filtrez şi le povestesc cu cuvintele mele, fredonând o melodie... Arta nu are reguli. Se întâmplă ca prima să apară melodia. Atunci caut cuvinte şi le leg în imagini... Cuvintele cântate ajung mai repede la destinaţie... Iar limba vine tot de acolo de unde şi imaginea, şi muzica. Din Univers. Muzica, cuvântul şi imaginea sînt o chestie complexă. Şi cam atât cu explicaţiile. Nu eu aleg limba. Ea vine singură.
- Pentru tine ce e mai important într-o piesă, melodia sau textul? Ce rol are mesajul într-o piesă de-a ta?
- Cuvântul şi sunetul trebuie să se întrepătrundă, asta înseamnă plăcerea de a simţi dispoziţia/vibraţia unui cântec... Mesajul este foarte important, este magie. Ultimii ani sînt conştientă de puterea gândului şi atentă la ceea ce gândesc şi vorbesc/cânt.
- Ai un stil original, nici nu ştiu cu cine (dintre artiştii români) te-ar putea compara criticii muzicali... Ce modele muzicale ai?
- La ce servesc comparaţiile? E vorbărie-n vânt orice critică şi explicaţie. Arta nu poţi să o explici. O simţi. Şi atât. Artistul este omul conectat la vibraţia naturii, care transmite această vibraţie prin prisma sa, transmite cum simte, cum vede... Şi nu există transmisii identice cum nu există oameni la fel... Ascult tot soiul de muzică, în funcţie de cerinţa sufletului... clasică, soul, nu-jazz, funk, chillout, psychedelic, electronic, goa trance, ambient, etc.
- Dacă ai lucra la casa de discuri care a editat CD-ul, cum ai caracteriza „Om de lut”, ce reclamă i-ai face?
- Ca să produci un disc şi să-l editezi nu este neapărat să fii o casă de discuri... O să vorbesc în calitate de mamă a omului de lut. :) „Omul de lut vine din dragoste pentru tine ca să-ţi şoptească la ureche ceva de bine, despre iubire, avioane, Făt Frumos... despre plecări şi căutări... despre ochii verzi, dor şi insomnie... despre vapoare şi flori... despre o fată care tot merge... despre Rege şi Regină, cosmos şi femei... Chiar dacă Om de lut e mai mult bemol decât major, o să-l îndrăgeşti, pentru că este un copil sănătos, rafinat şi expresiv... iar inima lui bate în ritmuri de jazz, soul, funk, electropop... În 9 aprilie 2009, la ora 21.00, Omul de lut face primii paşi în lume în clubul The Silver Church din Bucureşti”. Cam aşa ceva…
- În afară de muzică îţi place să pictezi, ce hobby-uri mai ai?
- Pictura şi muzica sînt plăcerile vieţii mele, aerul din plămâni, viaţa mea... Hobby-uri? Nu am mai brodat şi nici tricotat demult... M-am gândit oare cum ar fi să-mi fac o casă în copac, să pot sta între cer şi pământ, poate voi simţi altfel viata... Oare ce hobby-uri aş avea atunci, în copac?..)))
- Ce te aştepţi de la „Om de lut”, care încă n-a fost lansat pe piaţă? Părinţii tăi l-au ascultat? Surioara? Ce reacţii ai din partea prietenilor?
- Îi doresc mulţi ani sănătoşi şi voioşi. Să crească mare, că inteligent e...:) Oamenii se bucură pentru Om de lut. Surioară nu am.) Cred că te referi la fetiţa mea, persoana de încredere, care întotdeauna e alături şi de la care am primit sfaturi adevărate în ceea ce priveşte atât imaginea coperţii, cât şi tot soiul de mărunţişuri legate de album, la care nu mă puteam hotărî...
(19 martie 2009)
Jurnalist: Mihail VAKULOVSKI
Articolul in original aici!
No comments:
Post a Comment