Thursday, December 4, 2014

Alexandrina Hristov - Soarele tau Versuri


Alexandrina a postat pe canalul sau de YouTube cea mai recenta piesa a ei, Soarele Tau, cantata in premiera in cadrul ultimului sau concert din Bucuresti, Club Control, fiind si prima piesa interpretata la chitara electrica, primita in dar Craciunul trecut.

Alexandrina - Soarele tau


Unde s-au dus?
Au plecat
Cei 7 frumosi
de-acasa

S-au dus
Te-au lasat
Singura dar
frumoasa

Cata lumina
Strada nebuna
Te striga pe nume
O Santa Maria

Soarele tau
S-a-ntors
Din cealalta parte
A Lumii

Unde s-au dus?
Au plecat
Cei 7 frumosi
de-acasa

S-au dus
Te-au lasat
Singura dar
frumoasa

Cata lumina
Strada nebuna
Te striga pe nume
O Santa Maria

Soarele tau
S-a-ntors
Din cealalta parte
A Lumii




Wednesday, December 3, 2014

Monday, December 1, 2014

1 Decembrie - La multi ani!


Pentru ca este 1 decembrie, va urez sa aveti parte de zile colorate precum tricolorul romanesc, sa aveti parte de zambete si de motive de bucurie in orice moment! 

Alexandrina - Romania


Monday, November 24, 2014

Alexandrina aduce florile de spin in Control


Pe 12 noiembrie Alexandrina a adus freamatul Florilor de Spin in clubul Control din Bucuresti. Pentru cei care nu au reusit sa ajunga (ca mine de altfel) puteti admira acest album, publicat de Alexandrina pe pagina de FaceBook si puteti asculta videoclipul de mai jos, inregistrarea piesei "Te iubesc" (versuri aici).

~ Alexandrina - Te iubesc ~



~ Alexandrina - La Russe ~


Foarte important de mentionat este faptul ca in cadrul acestui eveniment a avut loc si o foarte frumoasa premiera, Alexandrina interpretand o piesa la chitara!



Monday, November 3, 2014

Interviu revista VIP


Interviu realizat de Anca Lapusneanu.

Puteti citi articolul in original aici.


Continuam seria de interviuri cu artisti basarabeni, o campanie demarata saptamana aceasta de site-ul www.revistavip.net, ce incearca sa gaseasca un raspuns la intrebarea "A cui este Basarabia?". De data aceasta, este randul Alexandrinei Hristov, o alta artista celebra, nascuta la Chisinau...

Ce ai invatat la scoala despre relatia dintre Republica Moldova si Romania?
Cand eram mica mica, aveam tendinta sa confund Ucraina cu Romania. Nu ma intreba de ce, pentru ca nu stiu. Probabil, pentru ca atat limba romana vorbita in Romania, cat si ucraineana imi sunau ca limbi straine. La scoala, din cate imi amintesc, profesorul nostru de istorie, care era destul de deschis la minte, ne povestea despre istorie dupa program, dar mai venea si cu povesti fabuloase despre Regatele Tarii Romanesti, Stefan Cel Mare si Sfant, Mihai Viteazul si alti voievozi, "ce-si aparau cu demnitate pamantul, luptand cu daruire pentru integritatea si bunastarea poporului".

Ce personalitati culturale basarabene apreciezi?
Eugen Cioclea, poet, care nu de mult a plecat dintre noi, Eugen Doga, Grigore Vieru, Maria Biesu, Zinaida Julea si multi alti oameni cu verticala umana si artistica bine definita din generatia mai inaintata un pic in varsta, care au avut grija sa duca numele tarii in zarile largi ale occidentului.

„Simt pentru pamantul romanesc o mare mare dragoste”

In ce limba vorbesti cu cei care-ti sunt alaturi pe scena? Romana sau rusa?
Romana, bineinteles. Rusa vorbesc doar cand am cu cine, destul de rar. Cateodata si cu fetita mea, daca impartasim vreun mare mare secret, in speranta ca nu vom fi intelese de nimeni...

Unde traiesti? Romania, Moldova, Rusia? De ce ai ales asa?
Locuiesc in Romania. Nu am ales nimic, asa s-a intamplat… ca prima oara sa urc pe scena si sa cant pentru publicul din Bucuresti.

Cum te simti in Romania?
Romania este o tara cu peisaje divine, de poveste! Imi place sa calatoresc cu masina si sa ma bucur de natura care a fost darnica pentru acest pamant. Pamantul, peisajul frumos, in general, imi transmite putere, liniste si impacare. Si simt pentru el o mare mare dragoste.

Wednesday, October 29, 2014

Interviu Revista VIP


Puteti citi articolul in original aici.
Interviu realizat de Edith Alexa.

Gandind la rece, succesul ei este un fenomen ce s-a manifestat cu rapiditate in peisajul autohton. Poate si pentru ca muzica pe care o face este extrem de umana si de sensibila, iar cantecele sale, adevarate declaratii de dragoste, sunt, parca, rupte din realitate. Si cum creatia vine din suflet, iar sufletul se naste dintr‑un paradis pe care, ulterior, il pierdem cu totii —copilaria, am incercat sa redam, pentru cititorii VIP, traseul povestii Alexandrinei Hristov.

Daca ar fi sa-i gasim un „corespondent” pe plan international, acesta ar fi Tori Amos. De cele mai multe ori, Alexandrina Hristov se prezinta in fata publicului in formula voce-pian; arareori cu instrumentisti. Cantarea live este reprezentativa pentru ea, iar stilul sau muzical este greu de definit: se regasesc influente de pop acustic, rock contemporan, alternative, de jazz si soul. Usor, dar sigur, ea a reusit sa ajunga, prin muzica ei, la inimile a mii de fani din Romania, cu toate ca a venit din tara-sora, Republica Moldova. Odata cu elementele inovatoare atat de la nivelul liniei melodice, cat si de la nivelul versurilor, a reusit sa aduca schimbarea si sa sensibilizeze tinerii in alegerea muzicii ca suflet al limbajului…

Sunt convinsa ca si tu iți aduci aminte cu mare drag de copilarie, o perioada a vieții in care totul era simplu, frumos si nu trebuia sa faci mai nimic. Cum era Alexandrina atunci? 
Hotarata si incapatanata. Cu genunchii vesnic juliti, colorati in verde de briliant. Eram foarte serioasa, imi placea sa incrunt sprancenele (acum observ ca nepotul meu mai mic imi mosteneste expresia fetei —un omulet de trei ani cu spranceana incruntata e foarte haios).

Care era cea mai mare teama a ta in acei ani?
Imi era frica sa cobor cu picioarele din pat, noaptea. De ce? Pentru ca sub pat se ascundea Baba Cloanța, care abia astepta sa ma prinda de picior, sa ma traga in imparatia sa de sub pat…

Ce faceai cand parintii nu erau acasa?
Eram cantareata in fata oglinzii, cu deodorantul mamei in mana, pe post de microfon, pe tocurile si in rochiile ei (i‑am stricat o groaza de pantofi in felul acesta). Imi placea sa-mi petrec timpul singura. Intotdeauna imi gaseam vreo ocupatie si niciodata nu am fost atrasa de gastile de copii care tipau si se zbenguiau prin curtea blocului. Dar, imi amintesc ca-mi placeau iesirile in parc, mai ales in luna mai, cand prindeam bondarii de o aripa si ii strangeam in cutiute de chibrituri. Saracii…

Orice copil are un basm sau o poveste pe care o adora. In cazul tau, a fost o poveste sau un basm?
Nu aveam o anumita poveste. Taticul imi spunea, in fiecare seara, povesti inventate de el, pe moment. Ele erau intotdeauna altele si le spunea cu multa pasiune si culoare… De fiecare data insa, tata adormea primul. Obisnuia sa‑mi pregateasca un fel de mancare inventat de el, botezat „khachapuri”, dar care nu avea nicio legatura cu „khachapuri” gruzin. Ii era imprumutata doar denumirea (pentru mine aceasta era deja destul de delicioasa) si continea tot ce se gasea in frigider, de la oua la rosii si alte detalii, toate trase la tigaie… Mmm… Era atat de gustos!

Dar personajul de desene animate pe care-l simpatizai?
Ii adoram pe Vinni Puh si Piatacioc. Si acum ma mai surprind fredonand cantecelele eroilor din acel minunat desen. Copilaria este, mai intai de toate, inocenta. In sufletul unui copil exista atat de multa speranta si dragoste…

Prima dragoste nu se uita niciodata… Cum era baiatul de care te-ai indragostit?
Prima mea dragoste am trait-o la cinci ani. Fericitul era Adrian, colegul meu de gradinita. Avea ochii albastri, mari si parul ondulat. Da, si era cu un cap mai mic decat mine (eram foarte inalta pentru cei cinci ani ai mei). Alte detalii nu-mi amintesc, in afara de faptul ca Adrian era indragostit de Veronica, prietena mea cea mai buna. (Rade.)

Cum ai ajuns sa-ti doresti sa devii cea mai buna?
Am avut doua momente care m-au marcat. Primul s-a petrecut la 13 ani, cand mama a murit de cancer. Cerul s-a inchis, am ramas profund ranita si impotrivita realitatii. Nu intelegeam „de ce”?! Treceam prin acea varsta dubioasa, asa incat am devenit un copil dificil si rebel. Tatal meu, dragul de el, nu mai stia ce sa-mi mai faca… Apoi, nasterea fetitei mele a fost evenimentul care m-a schimbat radical. Brusc, am inceput sa percep altfel oamenii si viata, in general; prin prisma materna. Nu stiu daca am devenit mai buna, poate doar am capatat o noua experienta. Am inceput sa iubesc oamenii, dupa o lunga pauza in urma pierderii mamei.

Ai putea sa ne spui cine si-a facut prima loc in viata ta si in sufletul tau: muzica, poezia sau pictura?
Cred ca pictura. Tatal meu este pictor, asa ca primii ani din viata (mai ales cand mama pleca cu disertatia la Moscova) i-am petrecut in atelierul lui, in aroma de diluant si vopsea. Eram foarte intreprinzatoare cand tata iesea putin din atelier. Cand se intorcea, isi gasea panza la care lucra de nerecunoscut, iar odrasla, care avea cea mai nevinovata expresie a fetei, colorata din cap pana-n picioare. Pentru el era fericirea maxima sa ma vada calcandu-i pe urme. Ma lauda cu generozitate pentru orice pata de culoare (inclusiv capodoperele de pe pereti, mobila si carti, nu mai zic de papusi si de partile corpului meu).

„Am inceput sa iubesc oamenii, dupa o lunga perioada, in urma pierderii mamei”

Tatal tau a fost si maestrul tau in pictura?
Tatal meu a fost cel care m-a invatat diverse tehnici. Si m-a incurajat in orice pornire. Am un tata extraordinar de bun si cald. Cel mai moale om din univers.

Prin ce sistem preferi sa iti scoti la vanzare tablourile? Doar prin internet?
Am inceput sa vand pe internet, de pe blogul meu de pictura. Am mai colaborat insa si cu Galeria Artmark - de obicei, vindeam in licitatiile organizate de ei.

Care a fost cel mai scump tablou vandut si cine a fost cel care l-a achizitionat?
Cel mai scump tablou de pana acum a fost evaluat la suma de 5.000 de euro. L-a achizitionat o fata foarte draguta din Bucuresti.

Cand ai inceput sa compui?
Pe la opt-noua ani; primele compozitii la pian au fost Anotimpurile. Le mai tin minte si acum…

Dar sa scrii?
Pe la 12-13 ani. Scriam in limba rusa, pentru ca am avut o profesoara incredibil de inteleapta, pentru noi, copiii, Doamna Eugenia Halabudenco, care-si incuraja elevii in aceasta pornire. Scriam cu toata clasa, dupa care aveam ore in care ne reciteam versurile la orele de limba rusa. Le analizam, le comentam. Iar Doamna Halabudenco, chiar daca era trecuta de varsta a treia, se bucura ca de soare de experimentele noastre.

De obicei, in afara de prima dragoste, nu se uita nici primele versuri scrise de tine. Le mai tii minte?
Nu-mi amintesc foarte multe din acea perioada, dar, undeva, acasa, la Chisinau, sunt la pastrare acele caiete groase cu versuri. Cred ca eram in cautare, deoarece aceasta ma macina de mica.

„Cu Zdubii avem o relatie mai altfel”

Care dintre artistii moldoveni, vedete in momentul de fata, iti era si prieten? De exemplu, ii cunosti pe baietii de la fostul O-Zone sau pe cei de la Zdob si Zdub?
Cu Dan Balan am fost colega de scoala la Liceul „Gh. Asachi” si ii tin minte figura de cand era mic. Aveam un prieten comun, Cornel. Tot la „Asachi” au invatat si Snails, Gandul Matei, Accident. Marcel Bostan, din Alternosfera, era de la „Eliade”. „Asachi” si „Eliade” erau cumva frati si vecini, separati de Muzeul National de Istorie si Teatrul de papusi „Licurici”. (Rade.) 
Cu Zdubii avem o relatie mai altfel. M‑am filmat (cu multe alte manechine) in videoclipul Draga O’Tee (pe atunci aveam parul lung si vreo 21 de ani), iar pentru albumul Agroromantica le-am facut portretele pentru ilustratia copertei si booklet-ului albumului. In studioul Zdubilor se mai gaseste si acum, la loc de cinste, cu busuioc, o icoana destul de mare. Pe Sfantul Nicolae l-am brodat cu margele mici (pe vremea cand brodam icoane). Despre Zdubi as mai putea povesti multe. Mi-s oameni dragi. (Zambeste.)

Cand ai ajuns prima data in tara noastra si cu ce ocazie?
Prima data am mers cu colegii mei de la Palatul Copiilor cu profesoara noastra de desen/pictura. Am ajuns la Bacau. Nu-mi mai amintesc alte detalii, decat ca stateam intr-un camin de fete si radeam in hohote noptile, cu lumina stinsa, cu prietenele de la cercul de pictura.

„Nu puteam intelege de ce Bucurestiul e atat de murdar si de ce oamenii sunt atat de nepasatori fata de orasul in care stau”

Si cum ti s-au parut oamenii de aici - romanii, pe atunci?
Pe scurt, in 2006 m-am mutat la Bucuresti. Atunci s-a intamplat lansarea mea pe scena bucuresteana, organizata de Fundatia Phoenix, Paul Nanca si Dana Cristescu. Acesti oameni m-au ajutat mult si le multumesc pentru asta. Prima perioada a sederii mele aici a fost destul de contradictorie. Nu puteam intelege de ce Bucurestiul e atat de murdar si de ce oamenii sunt atat de nepasatori fata de orasul in care stau. Incercam sa tin piept valului de agitatie din Bucuresti (eu venind de la Chisinau ca de la tara). Cred ca a durat vreo trei ani sa ma acomodez. Oamenii sunt diversi, depinde unde obisnuiesti sa mergi sau depinde daca te uiti la televizor… Oamenii de la televizor m‑ar amuza, daca n-ar fi atat de trist…

Unde ai locuit?
In prima perioada am stat langa Cismigiu. Eram fericita ca aveam parcul alaturi, pentru ca sufeream destul de tare din lipsa de oxigen si de verdeata, atat de firesti la Chisinau si atat de putine la Bucuresti. In primele patru luni, in fiecare sambata, sustineam cate un concert la Cafe Deco, la Teatrul National, unde m-a si lansat Fundatia Phoenix, ca artist. Odata ma grabeam sa nu intarzii la concert si nu am reusit sa-mi iau bilet de troleibuz, asa ca m-a prins controlorul. Am platit amenda. De atunci nu mai circul cu transportul in comun.

Bucurestiul a fost si locul unde ai intrat pentru prima data intr-un studio de inregistrari?
Nu… S-a intamplat la Chisinau, prin 2004, cand, intr-o singura noapte, am inregistrat trei piese (Printre flori, Roule Taxi si Fata merge pe jos). Variantele vechi au ajuns in filmul lui Paul Cuzuioc. In 2007 am intrat in studioul din Timisoara, unde s-a inregistrat Om de lut. Tot acolo inregistrez si cel de al doilea album. Lucrul in studio este un ocean nemarginit, imi place sa-mi petrec timpul acolo.

Exista un loc unde inspiratia pentru creatie este mai puternica?
Cel mai bine creez in natura, sub un copac. Totul poate sa inspire. Depinde daca esti atent si observi cum se intampla viata. Concertele in aer liber sunt altfel. N-o sa uit niciodata cum am cantat la Festivalul de la Garana  si vedeam dealurile intinse in departare, si era noapte, si… era frig. Si multe lumini in noapte. Si multi, multi oameni care se bucurau de cerul instelat si de muzica…


 YouTube | Twitter | Facebook | Blog | Bandcamp | Soundcloud | Site

Monday, October 27, 2014

Interviu InfoMusic despre lansarea albumul Flori de Spin 17.11.2012


Interviul a fost realizat de Alexandra Necula in noiembrie 2012.

Puteti citi interviul in original aici.

Cei mai mulți o știu poate pentru “Fata care merge pe jos“, melodia ce a consacrat-o în 2006. Venită din Republica Moldova, Alexandrina a cunoscut scena muzicală și recunoașterea valorii artistice urmând o traiectorie mai puțin comercială. A reușit să capteze un public numeros fiind difuzată pe posturi ca CityFM și Radio Guerrilla. Fanii simt că au o relație specială cu muzica Alexandrinei, judecând după atmosfera live creată oriunde ar concerta. Lansarea recentă a videoclipului “Orașul Umbre” ne-a făcut tot mai curioși despre planurile sale muzicale.

Alexandrina vrea să dețină controlul 100% asupra muzicii ei și a decis să producă și să orchestreze singură următorul material discografic. Cel de-al doilea album se va intitula Alexandrina, potrivit planurilor actuale ale artistei. Ne-a dezvăluit că are numeroase satisfacții în domeniul producției muzicale, descoperind tot mai multe lucruri noi. Când te ocupi singură de toate, apar însă și unele probleme. Inițial, Alexandrina a vrut să lanseze albumul în această toamnă, rezervând Sala Palatului în octombrie, dar a fost nevoită să amâne lansarea până în primăvara lui 2013. Câte piese are noul album? Care vor fi următoarele single-uri? Ce teme abordează? Cum va fi lansarea? sunt toate întrebări ale căror răspuns le veți afla în video interviul de mai jos (selectați redarea Full HD 1080p)


Primul extras de pe viitorul album se intitulează Orașul Umbre, al cărui videoclip a fost proiectat prima dată în club Control pe 5 noiembrie 2012. Pentru realizarea acestuia, Alexandrina a colaborat cu Oltin Dogaru. Au dorit pur și simplu să realizeze ceva frumos și nu au apelat la un scenariu, ci au improvizat.

„Am zis să facem ceva frumos, să fim mulțumiți și eu și el. A fost pură improvizație, creație pe loc. Așa am pornit la drum cu Oltin. Am zis să fim liberi, fără scenarii, fără idei și în funcție de anturaj, de peisaj să ne jucăm cu lumina. Am vrut să transmitem o stare” – Alexandrina

Discul “Alexandrina” va fi lansat în primăvara lui 2013 ( de fapt 2014). Artista va pregăti pentru lansare un vernisaj special, cu tablouri proprii ce vor ilustra piesele albumului.

„Noul album va fi gata anul acesta și îl voi lansa în primăvara lui 2013. Se va numi “Alexandrina” pentru că îl produc eu, producția muzicală îmi aparține, de asemenea. Dacă o să apară altă idee, bineînţeles că o să-l schimb.” – Alexandrina

Piesele discului pot fi împărțite în 3 categorii: unele vechi, compuse de artistă cu ceva timp în urmă, dar care nu au ajuns pe albumul de debut Om de lut, altele mai puțin vechi, pe care artista le-a mai cântat în concerte și cele mai noi, ale căror acorduri nu au fost încă dezvăluite. În total acestea vor fi în jur de 15, iar InfoMusic a aflat o parte din titlurile lor. Alexandrina ne-a povestit cum lucrează la orchestrație și producție. Ambele aspecte sunt capitole noi pentru cântăreață, mărturisind că are multe de învățat, dar în același timp este extrem de satisfăcută de rezultate.

Tracklist album Alexandrina (parțial)
Orașul Umbre
Te simt
Te iubesc
Tu cu soarele
Tu ești cea mai frumoasă parte din mine
Turturica
Flori de spin
Avionul de aur
Drom
Spre Sud
Noaptea

România

*puteti vedea tracklist-ul adevarat pe pagina Versuri

„Albumul va include vreo 15 piese, cel puțin. Inițial mi-am propus să includă 19 piese, dar mi se pare foarte mult și oricum se duce o groază de timp pentru fiecare piesă, pentru că mai nou am început să și orchestrez în studio. Orașul Umbre este prima mea experiență cu orchestrarea muzicală. Este un drum nou și durează mult pentru că nu cunosc mai nimic din toată povestea asta, dar ne mișcăm. Așa am simțit, sunt foarte împlinită. Și mi-am dat seama că pot să fac asta, evident, cu inginerul de sunet alături. Nu le poți face chiar pe toate…” – Alexandrina

Inginerul de sunet este într-adevăr un om deosebit, la care Alexandrina ține foarte mult. Anumite conexiuni sunt greu de găsit în lumea muzicală, iar artista a descoperit la Timișoara un studio în care se simte excelent, motiv pentru care acolo își înregistrează și cel de-al 2-lea album.

În privința sound-ului, pianul va domina, chiar dacă va lipsi de pe unele piese. Vom auzi harpa, violoncelul și multe altele. Stilul șoptit de a cânta al artistei din Orașul Umbre se va regăsi pe alte melodii de pe viitorul disc. Principalele teme abordate de Alexandrina sunt iubirea și familia, artista având o piesă dedicată bunicii sale și o alta despre România.

Lansarea noului album va fi cu totul specială. În afara unui concert de lansare, fanii vor avea ocazia să vadă și o galerie cu picturile Alexandrinei ce vor ilustra cântecele de pe disc. Până atunci, artista își propune să mai lanseze alte 2 single-uri. Este vorba de piesele Te iubesc și Te simt, care îi sunt foarte dragi și care vor beneficia de clipuri.

„Mi-am propus să fac lansarea în toamna aceasta, am și rezervat o seară la Sala Palatului pe 20 octombrie, însă n-am reușit cu albumul, asta este când pornești la drum singur, iar drumul este nou practic. Nu știu unde îl voi lansa în primăvară. Mi se pare Sala Palatului, nu neapărat mare, ci puțin fără personalitate, deși alte săli nu prea există, mai mici și cu personalitate. Este mai complicat în București. O să fie și o expoziție în cadrul lansării” – Alexandrina

De asemenea, artista ne-a mărturisit că noul material este mai cald și sincer pentru că deja este stăpână pe voce, pe felul în care se exprimă pe scenă sau în studio. Până la apariția discului, Alexandrina va interpreta unele piese noi în concerte. Spectacolele nu vor fi dese, lucrul la album consumându-i foarte mult timp. O vom putea asculta live cel mai probabil la Timișoara și București.

Distribuția viitorului material va urma aceeași rețetă ca Om de lut, adică va fi disponibil prin A&A Records și va putea fi cumpărat de la Cărturești. Fanii care îl vor achiziționa vor avea plăcuta surpriză să vadă un ambalaj de album deosebit, care reflectă personalitatea artistei.

* daca vreti sa stiti de unde puteti achizitiona albumul "Flori de spin", informatiile se gasesc pe pagina "Discografie"

 YouTube | Twitter | Facebook | Blog | Bandcamp | Soundcloud | Site
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...