Interviu Money Express

"Un artist pentru urechi fine si ochi sensibili" asa o descriu cei de la Money Express pe Alexandrina.Oana Pulpa a scris un articol larg despre Alexandrina Hristov.Am expus doar un mic fragment pe blogul nostru.Pentru a-l citi integral click aici.

(...)Nu are un stil anume – muzica ei e o îmbinare de jazz, soul, funk și electropop –, ceea ce l‑a făcut pe producătorul Andi Enache de la A&A Records (deținătoarea licenței celebrei case de discuri americane Warner Music în România și care distribuie muzica Alexandrinei) să o numească „un artist concept“.

„Am venit în București în urmă cu vreo patru ani. M‑au adus cei de la Phoenix“, începe ea să povestească aproape șoptit, cu un accent puternic rusesc, în timp ce pufăie din țiga­ră. „Paul Nancă, mai exact managerul Fundației Phoenix, a făcut posibilă venirea mea în România“, continuă ea. Totul a pornit de la documentarul „Trois femmes de Moldavie“ (2005), regizat de un bun prieten basarabean al artistei, Paul Cuzuioc, în care Alexandrina joacă rolul uneia dintre protagoniste, iar pe coloana sonoră se regăsesc câteva din primele ei piese „înregistrate într‑o singură noapte“.

Cuzuioc i‑a trimis melodiile lui Paul Nancă, ce i‑a propus imediat Alexandrinei să se mute la București. Ce anume l‑a convins pe managerul Fundației Phoenix? „Transmisia ei de‑a dreptul electrică. Are un vampirism energetic pe care nu l‑am mai întâlnit decât la Tori Amos (pianistă și cântăreață rock americană – n.r.)“, mărturisește Nancă.

Și nu are de gând s‑o facă nici cu cel de‑al doilea album,(-sa semneze un contract-) ce urmează să fie lansat în toamnă și care, deși va conține, ca „Om de lut“, versuri despre iubire, avioane și animale, va avea o orchestrație diferită. „Va fi o surpriză“, spune râzând Alexandrina.

Cântecele și picturile ei prind viață într‑un apartament din București în care locuiește cu chirie de câțiva ani. Își trece mâinile pe clapele unei pianine ori de câte ori îi vin în minte noi versuri sau note muzicale. Când lucrurile se încheagă, se înregistrează, urmând ca versiunea finală să fie trasă într‑un studio cât de cât profesionist („Omul de lut“ l‑a înregistrat într‑un studio din Timișoara).

De‑ale Alexandrinei:

1. Amintiri din copilărie. Când era mică îi plăcea să se holbeze la ilustrațiile făcute de John Tenniel pentru cartea „Alice în Țara Minunilor“; să asculte Sofia Vicoveanca, Irina Loghin și Cenaclul Flacăra; să picteze peste lucrările tatălui său (el însuși pictor).

3. De suflet. Ascultă și învață din muzica lui PJ Harvey, Björk, Tori Amos, Morcheeba și Anca Parghel, despre care spune că „avea o voce divină“. Îi place la nebunie arta lui Viorel Mărginean și a lui Sorin Tara. Colecționează tablouri primite de la foști colegi de facultate.

6. Bărbați‑animale. Aproa­pe toate picturile sale de până acum înfățișează femei în­conjurate de animăluțe ce simbolizează, după cum spunea artista într‑un interviu din 2009, „bărbații pe care‑i iubim, care ne rănesc uneori, dar pe care‑i purtăm cu noi, prinși ca niște broșe pe hainele sau în păr“.

Pentru a citi tot articolul click aici.