Interviu Pe Tocuri

Un alt interviu din 2009 este cel acordat de Alexandrina site-ului PeTocuri.ro. Dupa cum v-am obisnuit voi expune aici doar un mic fragment.

I: Cand ai inceput sa canti si cum a devenit muzica parte din viata ta?
R: Cant de cand ma tin minte. Cantau mama, bunica. Desenam in paralel, pentru ca tata este pictor si se bucura enorm sa ne alinte pe mine si pe fratele meu cu culori, creioane colorate, pensule, plastilina. M-am format intr-un univers artistic. Ambii parinti fiind aproape de artele frumoase, mi-au fost primii invatatori care m-au indrumat... Primele compozitii se numeau "Anotimpurile" si le-am compus la pian la varsta de 10 ani, cand frecventam scoala de muzica. In scoala, ca orice adolescent, scriam versuri. Iar primele cantece pe care le-am scris au peste 10 ani. Le cant si acum.

I: Canti in romana, rusa si franceza...care limba iti exprima cel mai bine identitatea artistica?
R: Depinde de procesul de creatie, de mesaj. Intotdeauna imi vizualizez gandurile. Gandesc in imagini, iar limba alege singura sa exprime aceste imagini. Gandurile curg, imaginile devin poveste iar limba le povesteste prin cuvinte, prin muzica. Ma bucur ca pot sa ma exprim in mai multe limbi, desi in ultimii ani scriu in romana.

I: In afara de muzica, pictezi foarte mult si foarte frumos. Exista o conexiune stransa, adanca intre cele doua?
R: Bineinteles, exista... Arta e divina. Si muzica, si pictura sunt cai de exprimare, de transmitere a unui mesaj. Si dansul transmite, si poezia... Artistul este acea fiinta sensibila, suficient de deschisa pentru a fi conectata la anumite unde din univers, pe care le prinde, le filtreaza prin sine si le transmite mai departe, le imparte cu altii. Muzica este sunetul, iar pictura este imaginea unei povesti.

I: De ce ideea de album s-a materializat abia acum?
R: Am produs singura acest album. A durat, pentru ca este prima experienta de acest gen. Inregistrarile albumului au durat un an. Alaturi de producatorii muzicali l-am bibilit foarte mult timp, pentru ca este primul meu copil muzical si imi doream sa sune cat mai aproape de ceea ce sunt. Am lucrat in echip. S-au implicat multi artisti valorosi in creatia "Omului de lut". Sunt mandra de el, este un copil frumos si cald.

I: Ce inseamna "Om de lut"?
R: Cantecele "Omului de lut" reprezinta zece ani din viata mea. Sunt mai multe piese vechi, cu viziuni adecvate varstei pe care o aveam atunci cand le-am scris, dar si piese noi, care poarta amprenta maturizarii. "Printre flori" a fost primul cantec scris la 20 de ani. Este piesa de deschidere a albumului. In toate cantecele mele este loc pentru iubire. Cred in ea. Iubirea va salva omenirea.

I: Cum este viata de artist? Care sunt cele mai mari provocari si care este recompensa cea mai importanta in munca ta?
R: Artistii sunt si ei reprezentanti ai rasei umane. Mananca si beau, se indragostesc, fac copii, merg la cumparaturi, beau lapte, au nervi si fumeaza, dorm, viseaza, zboara cu avionul, rad si plang, strica pahare, pescuiesc. O singura diferenta exista, totusi. Artistul se deosebeste de semenii sai prin ceea ce face. Si asta e tot ce conteaza. Dumnezeu ne-a inzestrat pe toti cu cate un dar sau talent. Putini reusesc sa-l desluseasca de-a lungul vietii. Desi este simplu sa-l observi. Este important sa fiu multumita de rezultat, dar si de procesul de creatie. Daca esti impacat cu rezultatul, inseamna ca esti impacat cu tine. Iar impacarea emana pace si iubire in jur. Oamenii sunt fiinte sensibile. Ei simt.

I: Cum e publicul de aici, comparativ cu cel basarabean?
R: Cald si frumos. Gingas ca un copil. Atent si sensibil. Il iubesc.

Pentru a citi restul articolului click aici.